A venit primavara, cine ar mai fi crezut dupa iarna asta hotarata, viscolitoare.. A venit cand incepusem sa ma simt ca o norvegianca, gata sa depasesc orice obstacol pentru a ajunge la destinatii, iar acum.. nu mai sunt nici bocanci, nici alunecari, nici fulgi de zapada. Sunt doar eu si astenia.
Primavara, cand se dezgheata totul, parca ramai inarmat, dar fara un dusman clar, totul e in interior. Deci, trebuie sa ne dezmortim, sa ne regasim, sa ne cunoastem-recunoastem. Sunt sigura ca, la fel ca si alta data, vorbesc singura sau doar eu stiu despre ce vorbesc.
Prin urmare, propun sa ne facem planuri, ca cele de Revelion, pentru ca abia acum ne confruntam cu un inceput ce il putem simti la fiecare pas (si nu pe 1 ianuarie, cand pare sa nu inceapa nimic, ci mai degraba sa se fi terminat ceva).
Vorbesc despre o a doua sansa, incredere, vointa, dragoste, si toate astea ni le datoram in primul rand noua, apoi celorlalti. Si o melodie, care sa va linisteasca, care, poate, sa va invite la un ceai? De ce nu ceai primavara? Where there is tea, there is hope. Iar primavara este nevoie de speranta. :)
Ena
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu