Inghetata aceasta este o adaptare dupa o reteta goodfood ce nu da gres. Am amestecat cu telul 200 gr de Hulala, cu 300 gr de lapte condensat, si 200 de iaurt gras, acum ma gandesc ca trebuia sa merg pe grecesc in loc de cremoso, dar oricum a iesit delicioasa (la latitudinea mai multor prieteni rasfatati!).
Dupa ce le-am amestecat, am pus niste ciocolata neagra tocata, si am turnat in casolete (ce suporta congelatorul) , apoi am facut niste dare de sirop de portocale ramas de la reteta asta si le-am amestecat usurel cu un bat de frigarui, scobitoare, ce va vine la indemana. Deasupra am mai adaugat niste bucatele de cioco.
Rezultatul: o inghetata aspectuoasa, usoara, si aromata pentru zilele astea toride.
De mai multe ori am vrut sa ma apuc de scris o postare noua, dar ma tot loveam (in freza) de data ultimei postari.. martie, antichitate. Ati observat cum trece timpul dupa o anumita varsta? Daca la 16 ani aveam aproape zile intregi de plictiseala, de butonat Mtv-ul, apoi la 20, pauze lungi intre zilele si mai lungi de studiat (diferite, atat de diferite) lucruri la colegiu, apoi la 25, week-enduri de lene incomensurabila pe canapea, movie nights, si circuite constiincioase de cunoastere a tarii, vacante la munte, in familie, aveam timp de ras, de plans, de certat, de impacat :), apoi.. well, de la 25 incoace, totul pare sa alerge undeva. Nu apuc sa traiesc ce traiesc, momentele de bucurie nu-s mai putine, dar trebuie sa lucrez in a le savura mai satios, mai cu bagare de seama, incercand sa notez cate ceva in agenda mintii, daca nu in una reala ( :) eu, una, asa ar trebui) "uite, azi a fost o zi buna. am vorbit cu un prieten vechi, am mancat o inghetata, si cand a fost caldura mai mare, mi-am pus furtunul cu apa pe picioare." (I sure did!)
A venit primavara, cine ar mai fi crezut dupa iarna asta hotarata, viscolitoare.. A venit cand incepusem sa ma simt ca o norvegianca, gata sa depasesc orice obstacol pentru a ajunge la destinatii, iar acum.. nu mai sunt nici bocanci, nici alunecari, nici fulgi de zapada. Sunt doar eu si astenia.
Primavara, cand se dezgheata totul, parca ramai inarmat, dar fara un dusman clar, totul e in interior. Deci, trebuie sa ne dezmortim, sa ne regasim, sa ne cunoastem-recunoastem. Sunt sigura ca, la fel ca si alta data, vorbesc singura sau doar eu stiu despre ce vorbesc.
Prin urmare, propun sa ne facem planuri, ca cele de Revelion, pentru ca abia acum ne confruntam cu un inceput ce il putem simti la fiecare pas (si nu pe 1 ianuarie, cand pare sa nu inceapa nimic, ci mai degraba sa se fi terminat ceva).
Vorbesc despre o a doua sansa, incredere, vointa, dragoste, si toate astea ni le datoram in primul rand noua, apoi celorlalti. Si o melodie, care sa va linisteasca, care, poate, sa va invite la un ceai? De ce nu ceai primavara? Where there is tea, there is hope. Iar primavara este nevoie de speranta. :)
Ena
Zilele trecute m-am intalnit cu Ana. De obicei, zambitoare si cu buna-dispozitie, acum avea un alt zambet, tacut, aproape amar. Primise rezultatul analizelor pe care le-a facut pentru durerea de mana care o chinuia de cateva luni. Diagnostic: Osteosarcom convntional predominant osteoblastic, traducere: cancer osos.
Optiunea pentru tratamentul cu mai bune rezultate din Viena, Austria sunt sa plateasca singura costurile sederii la Viena si ale tratamentului: peste 1000 euro/zi din cate am aflat, iar plecarea cu formularul E112 pare de neatins. Tratamentul aici nu pare sa promita prea mult, dar are si el costurile lui ascunse, plus o operatie destul de complicata de plombare a osului sau de inlocuire partiala.
Pe Ana o cunosc de la 7 ani, am fost cele mai bune prietene pentru multi ani. E genul de om bland, generos, harnic, sincer, iubitor de copii.. genul de om care face lumea putin mai buna. Tot ce sper este sa poata avea la un moment dat proprii ei copii, sper sa o pot vedea si peste 10 ani ca sa povestim prin ce a trecut anul acesta.
In vara aceasta s-a deschis o noua ceainarie, cu o gradina inflorata si primitoare, linistita si retrasa in spatele Institutului Francez (cu aproximatie). Cum ne-am obisnuit la Metoc, putem servi ceai, dulceata, serbet si prajiturele intr-o gama variata si delicioasa.
Partea buna a acestei ceainarii cu gradina este ca, pe anotimpurile reci, ne ofera si un interior calduros, amenajat cu gust, in nuante calde si naturale, oferind o atmosfera intima, placuta.
Ceaiul aburind si mica gustare de langa sunt pentru mine clipa de liniste a zilei, moment de reculegere, linistire si m-as bucura daca si voi ati gasi o oaza de normalitate aici, de "venire in fire", (asa cum frumos scria odata pe usa ceainariei Vasiliada), poate alaturi de o carte buna, de un prieten sau de propriile ganduri.
Va asteptam cu drag. Ena
Adresa Ceai La Vlaicu: str. Aurel Vlaicu, nr. 47
Program: L-V: 17-24 , S-D: 15-24
Telefon rezervari: 0727609699
Aceasta carte de povesti ascunde mai mult decat simpla petrecere placuta a timpului a unui copilas impreuna cu parintii sai. Povestile sunt nu numai frumoase, ci si ziditoare de suflet pentru copii. Ele ofera alternativa la cele ce fura copilaria copiilor nostri: televizorul si calculatorul, indeosebi.
Povestile cultiva simtul dragostei pentru familie, pentru aproape, pentru Dumnezeu. Limbajul este apropiat copiilor si nu ii "cearta", ci ii incurajeaza si-i indruma.
Mai jos am redat povestea mea preferata din carte, spre exemplificare.
Zidurile din suflete
Cartea poate fi cumparata cu rabat de 33% prin comanda telefonica la 0736481500, la pretul de 15 lei (in loc de 22,5 lei, pret disponibil in librarii).
Mi-am amintit ieri, ca undeva, prin dulapuri si cutii, am o gentuta ce mi-a placut teribil intr-o perioada. Problema ei principala era ca este roz, complet roz, doar buzunare si bretele crem... dar rozul ala parca are si el vremea lui... parca asa, cu doi copii, niste kg in plus, griji, etc, etc, nu se mai asorteaza.
Si ce-mi zic, iau modelul si fiindca vine vara, fac o minunata geanta de vara, incapatoare, dragalasa, in culori marine: bleumarin, alb si rosu. Zis si facut.
Acum priviti cu atentie urmatoarea fotografie, cine se gandea ca florile mele albe pe denimul albastru vor arata ca niste.. stelute? Si ca simpaticul buzunar cu dungi va completa treaba in mod evident americanesc. Toata lumea, nu? Numai eu, pana nu am terminat de cusut, nu m-am gandit. Deloc. :)
Genta are pense in dreptul unde se prind bretelele de ea, dimensiunile sunt de cca 30/30 cm, captuseala alba cu buline mititele, negre (ce se vede rosu inauntru sunt dosarele mele). Se prinde sus cu nasturel si gaica rosie de material, nasturii crem (sunt "motivi", ceea ce mi s-a parut amuzant cand i-am cumparat) de la buzunare sunt de decor. :)
Asa ca tot ce sper este ca America are fani/fane in Romania si ca unul dintre ei va dori sa isi achizitioneze o gentuta stil 4 iulie. :)
